Axel Munthe
Venit din înghețatul nord
Cu pânza-n vânt, pe-al vieții bord
S-a dăruit cu toată ființa,
Războiului cu suferința.
În treaba lui de zi și noapte
Nu i-a păsat de sănătate;
A împărțit-o tuturor
Până-a rămas nevăzător.
La San Michele, pe o stâncă
A început o altă muncă:
Să-și scrie marea carte-a vieții
A bucuriei și tristeții.
Sfârșitul existenței sale
Trăit doar între animale,
În curtea largă adunați
Câinii i-au fost și fii și frați.
"Pe oameni nu-i mai pot iubi,
Decât pe câini, între cei vii,
Că ei nu știu să se prefacă;
Mulți mă sfidează! Și ce dacă!"
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.