Aripa științei
Trudită minte-a omului
Dintr-o poruncă-a cerului
Făcu lumină-n orice casă
Și pâine aburind pe masă.
Dorința lui de înălțare
Croi spre stele o cărare
Cu gândul veșnic chinuit
De universul nesfârșit...
Nave de-argint, din alte astre
Veniră-n cerul lumii noastre,
Se coborâră pe ogoare,
Ființe ca noi, tot gânditoare.
Veniți din altă galaxie
Supuși la marea-mpărăție,
Plămadă sfântă sub alt soare
Tot după chip și-asemănare.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre astre
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.