Maraton în univers
Când tristețea te inundă
schimbă-ți ambianța-n undă
mergi întins, netemător
în corpul veșnic vibrator.
De ai în intelect un nod
să fugi încrezător în cord;
fugar prin inimă și gând
te mută-n suflet alergând.
Tristețea fiind pe urma ta
în spirit te mai poți muta;
prin meditație, prin rugă
ești neatins, scăpat de fugă.
Cum vălul negru se destramă
cerul de-argint te fascinează
tu fluturând dintr-o maramă
trăind triumful, defilează.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre încredere, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre negru, poezii despre gânduri sau poezii despre corp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.