* * *
Uitasem că alții sunt mai nefericiți
decât mine,
și nu mai vedeam nimic în jurul meu...
Ieri, am auzit un suflet plângând,
am alergat să-i alin durerea...
Avea nevoie de cineva
pentru a se ridica din mocirlă,
de cineva, care să-i arate drumul...
Azi, m-a răsplătit Dumnezeu,
trimițând un înger să mă îmbrățișeze,
Strigătul meu disperat
ajunsese până Acolo,
dar am știut să opresc un alt strigăt,
am știut să întind o mână,
și Dumnezeu mi le-a întins
pe-amândouă...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.