Sandy Bates: Cu puþin timp în urmã, de fapt chiar înainte sã mor, eram pe masa de operaþii ºi încercam sã gãsesc ceva de care sã mã agãþ, ºtii... pentru cã atunci când eºti pe moarte, viaþa devine brusc extrem de... palpabilã, de realã, iar eu cãutam un sens pentru tot ce mi s-a întâmplat ºi brusc mi-am amintit de o zi minunatã de primãvarã – era duminicã ºi vara era aproape. ªi-mi aduc aminte cã în acea dimineaþã am mers cu Dorrie la o plimbare prin parc, apoi ne-am întors în apartament. Stãteam aºa, pur ºi simplu, iar eu am pus un disc cu Louie Armstrong, cântecele cu care am crescut... Fermecãtor!... Apoi mi-am ridicat privirea ºi am vãzut-o pe Dorrie cum stãtea acolo ºi brusc mi-am dat seama ce frumoasã era ºi cât de mult o iubeam. ªi... nu ºtiu, a fost aºa, un amestec din toate, muzica, boarea de vânt, ºi felul acela în care mã privea Dorrie. ªi pentru o clipã totul pãrea sã se îmbine perfect, aproape indestructibil. Ciudat, acea secundã în care privirile noastre s-au întâlnit m-a emoþionat profund.

replicã din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adãugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Voteazã! | Copiazã!