Olandezul zburător
În portul alb, în care-am ancorat,
Nici un pilot nu știe cine sunt,
Nici câte vieți întregi am navigat
Neîncetat,
Scuipat de ploi
Și pălmuit de vânt...
Dar cine-anume sunt cu-adevărat
Nu știu nici eu...
Nu știu decât că sunt un matelot,
Și-atâta tot...
Și-același matelot voi fi mereu!...
Sunt matelotul blestemat
Un lup-de-mare derbedeu,
Bețiv,
Suspect
Și mincinos,
Cu capul gol,
Cu trupul dezmembrat
Și sufletul întors pe dos
Un matelot ursit, când m-am născut,
Să n-am în viața mea drept scut
Decât un fals permis de drum,
Cu care rătăcesc și-acum
Pe toate mările de pe pământ!...
Și-așa cum sunt
Nu sunt decât un "Uite-l... nu e!"
Sunt spectrul omului bătut în cuie...
Sunt musafirul nepoftit,
Ce-abia sosit,
Pornesc din nou
Cu-aceeași veche faimă de erou,
Lăsând în fiecare port
Câte un mort
Și-același veșnic cobitor ecou...
Sunt spaima celor care nu mă vor
Și cel mai bun tovarăș de drum al morților...
Sunt Olandezul zburător!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Dimineața, XXIX, nr. 9697 (25 decembrie 1933)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- poezii despre porturi
- poezii despre ploaie
1 Eul liric [din public] a spus pe 17 mai 2010: |
| Excepțională poezie! |