Te-ai cuibărit
Te-ai cuibărit în mine cu migală.
Păreai întâi că n-ai nimic de spus.
Cu amărui săruturi de migdală,
tu mi-ai clădit și stânca unde-s pusă.
Mai pot printre liane de cuvinte,
să mă ridic din lungul meu zăcut?
Dacă-ar putea sleirea să cuvinte,
tot glasul lumii noastre-ar fi tăcut.
Și, din prea plinul golului iubirii,
cu mâna-ntinsă mila eu ți-o cer,
cu mâna care-n voia răzvrătirii
oricând strivește fulgerele-n cer.
poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.