Noaptea când...
Unde te ascunzi
de unde să te chem să-mi răspunzi
din oceane din viroage din stânci,
din tăcerile mele adânci,
de unde să-ți dau formă lumească,
te aștept cu ochii ruguri de iască,
câteodată la răspântia unei ore neclare
te-am bănuit ca o plantă umbritoare
dar când am întins mâna ai dispărut
în ce licoare stranie te-am băut,
de unde-ți știu cuvintele, răspunde,
de unde te știu, că nu te găsesc niciunde?
poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre plante
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre cuvinte
- poezii despre botanică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.