Destăinuire
Umblu după inima ta
Și fără somn ca o apă
Aștept revărsarea.
Întorc spre tine,
Spre țărmurile neliniștite
Șuvoiul ce l-am oprit
Să-l arunc peste
Nisipurile mișcătoare.
Nu-mi spui nimic
Și-ți închipui că îngerii
Sunt blonzi...
Trecem necunoscuți
Dar țărmurile sunt lungi
Și-n ape iată-ne iubitule
Îmbrățișați...
poezie de Doina Cetea din Culorile începutului
Adăugat de Genovica Manta

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.