LXXXV
Cine ești tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ți pot trimite nici măcar o singură floare din belșugul
acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ți larg ușile și privește afară.
Culege din înflorita-ți grădină înmiresmatele amintiri
ale unor flori veștede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simți și pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineață de primăvară, făcându-l să-și trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre inimă
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre lectură
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.