Simțire
În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Cu tălpile pișcate de ierburi și de spice;
Le voi simți răcoarea, din glezne până-n nări,
Și-mi voi lăsa-n vânt părul, spre cer să mi-l ridice.
O vorbă nu voi scoate, nu voi gândi nimic,
Dar îmi va crește-n suflet iubirea nesfârșită;
Voi pribegi-n Natură, ca un țigan calic,
Și beat de fericire, ca lângă o iubită.
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (martie 1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.