Cititorului

În cartea asta, fără-ndemânare,
Am pus întreaga tinereţe-a mea.
Mărturisesc, acum când ea apare,
Că multe-aş fi putut să schimb în ea.

Dar, cum şi firea noastră-i schimbătoare,
De ce să fac trecutu-altminterea?
Te du, deci, biată pasăre, în zare
Şi Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea.

O cititorule, oricine-ai fi,
Citeşte cât mai mult mă poţi citi;
La urmă vine-osânda, pare-mi-se.

Întâiul vers copilu-l migăli;
Pe cel de-al doilea, băieţandrul; şi
Bărbatul, doar pe el din urmă-l scrise.

poezie clasică de Alfred de Musset (1840)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!