Prima ninsoare
În era aceea îndepărtată
îngerii și-au plâns singurătatea.
Toți deodată!
Atunci a nins pe pământ prima oară.
Foșnetul luminii visa să apară,
soarele privea, primul să vadă
zeitatea cu pântec fertil
și sân de zăpadă.
Și ne-am născut noi doi
din spuma laptelui cu miere.
Ca și acum cădeau ninsori
într-o risipă de splendori
de la iubire la durere
cer și pământ și-au pus
flori de gheață în ferestre
să ne împartă în două zarea,
frivolitățile terestre și clipa
când va prisosi dezghețul și uitarea.
Îndepărtându-ne de țărm,
tot Geea a sunat din corn.
Treziți din Marele ei Somn
atomii de humă în mișcare
ca și atunci, înfiorați de viață
privim cu lacrima de înger
în pieptul nostru se dezgheață.
poezie de Lucreția Andronic din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucreția Andronic. [
1 nae surdu [din public] a spus pe 28 martie 2013: |
| foarte frumoasa si profunda. |