Geneze
Ceas după ceas,
prin strămoși depărtați -
astfel ne-am tot căutat,
din străvechime,
fiica mea si cu mine.
Zi după zi
- fără răgaz -
am crescut împreună
aducând laudă-ntâmplarii.
Pe drumul ce ne străbate
dintru-nceput
niciunul din noi nu întrevede
sub zare-un popas.
Căci numai pământul,
într-al vremii șuvoi,
rămâne-va, veșnic,
împreuna cu noi.
poezie de Barzin Vlada (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștere, poezii despre ceas sau poezii despre Pământ
1 Fonfonel [din public] a spus pe 15 octombrie 2009: |
| Frumos! Felicitari. |