Cântecul bun
Acestei cărți în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieții mele țintă?
În clipa binecuvântată,
Să fiu gonit de acest rău,
Chiar de la căpătâiul tău,
Cu dragostea-mi înspăimântată?
- Dar dacă după-orice furtună
Surâde viitorul iar,
Lucit de-un soare de cleștar
Pe fruntea-n flori ce se-ncunună,
Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiții toți din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.