Ziduri negre
Vârtej de nouri, cu mișcări absurde,
fioruri albe, galbene și verzi;
suntem captivii unor zodii surde,
tu în confuze depărtări te pierzi.
Sub ziduri negre timpul se refuză,
vremelnic soarta seceră cu bani;
cad în disgrații pelerini de spuză,
se vând iluzii blânzilor ptofani.
Ne strecurăm prin sumbre canioane,
fără ieșiri, alcătuiți din plâns;
urlând ne împresoară lighioane,
cu aburi verzi otrăvitorul spânz.
Când ai să vii cu umbra ta frumoasă,
voi smulge un izvor din rădăcini;
sub streașină, la cea din urmă casă,
va bate lung un clopot de lumini.
poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitran Frunză. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.