Crâșmare!...
Mirată luna mă privește
Că-n crâșmă iarăși mă găsește
Și-ntreabă stelele pe rând
De ce mă-mbăt și până când.
Întunecat eu rătăcesc
Prin cârciumi beau, mă ofilesc
Iar tu prietenă și-acum
Senină mergi pe-același drum.
Prieteni din copilărie
Zburdăm pe deal și pe câmpie
Și stând de vorbă nopți întregi
Mă bucuram că mă-nțelegi.
Surâzătoare altădată
Spuneai că draga mă așteaptă
Acum ești gata să apui
Și n-ai nimic, nimic să-mi spui.
Te duci prietenă, te duci
Cu-aducerile aminte dulci
Și mie-mi lași numai amarul
Crâșmare!... Umple-mi iar paharul!...
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.