Cerșetoarea
O fetiță mică plânge sub fereastră la conac,
Ca argintul sună-ntrânsul râsul vesel și buimac.
Plânge-ncet fetița prinsă de al toamnei frig de-amurg.
Cu mânuța degerată șterge lacrimi care-i curg.
Lăcrimând ea cere pâine, o fărâmă, cât-de-cât...
De obidă și de zbucium glasul i se stinge-n gât;
E înăbușit de larma celor ce pe chef pun preț,
Și micuța stă și plânge sub râs vesel și-ndrăzneț.
poezie celebră de Serghei Esenin (1915), traducere de George Lesnea
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fete, poezii despre toamnă, poezii despre râs, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre mâini sau poezii despre argint