Să mori de beat... ar fi un vis
Să mori de beat, fără suspin,
Fără dureri, fără de chin,
Este un vis încântător
Oricărui bun consumator;
După un șpriț, așa, urât,
Pierzându-ți capul și, în gât
Să cazi pe șina de tramvai
Trezindu-te, frumos, în rai,
Sau poate, și mai fericit,
De-un Mercedes să fi lovit,
Ori într-un mod mai bestial,
Mușcat de-o gură de canal;
Dar cât ar fi de-ngrozitor,
Mereu e-un înger păzitor
Ce-apare din necunoscut
Lăsând și semne c-a trecut:
O vânătaie, un cucui,
Un ochi albastru-gri-verzui,
Iar norocos dacă ai fi,
Un dinte numai ți-ar lipsi,
Fi'nc'ă pe unde-ai consuma
Se ține după sticla ta,
Și numai când s-a ramolit
Îți poți vedea visu-mplinit,
Să ieși din crâșmă și, pe scări,
Matol, pe una din cărări,
Fără suspin, cum am mai zis,
Să faci apelu-n paradis,
Cum, baftă, Fane a avut
Asear', când trenu' a pierdut
Îngerul lui fără de grai,
De a ajuns Fane în rai,
Plecă spre casă, turmentat,
Și parcă s-a evaporat!
Ieșind pe ușă, nonșalant...
Din vagonul restaurant.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.