Crimă permisă
Cândva-ntr-o carte am citit, da-n loc să-mi lămuresc problema,
Mai rău în ea m-am încâlcit și tot mai mare-mi e dilema.
Redau din textul tălmăcit, ce l-am găsit în vechea carte,
Cuvintele le-am răsucit pe toate fețele, în parte:
"Când spiritul ți-e ascuțit cutact se cere să se poarte,
El poate înțepa cumplit, e-nstare să aducă moarte".
E totul între ghilimele, aici, nu este nimeni mort,
Cuvântul încărcat de spirit, răspuns găsește pentru tot.
Ideea care-ncet mocnește, nu lasă spiritul să doarmă
Și dintr-odată ea pocnește cu forța unui foc de armă.
Când ai răspuns la o-ntrebare și o problemă-ai rezolvat,
O vorbă plină de savoare în criminal s-a transformat:
Nu mai există-acea problemă, neliniștea a fost ucisă,
S-a mai răpus înc-o dilemă, dar crima-aceasta e permisă.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.