Adesea, am dorința de a face un alt gest, cel al crucii. Atunci când merg, în răcoarea dimineții, vara după rugăciune, îmi pun brațele în cruce sub soarele ce se înalță. Mă simt atunci una cu Creația, cu mine însumi, cu Dumnezeu, cu toți oamenii. Nu mai există separare în mine între cer și pământ, între spirit și instinct, între spiritualitate și sexualitate. Pentru mine este o experiență de mare profunzime. Dacă nu pot provoca această experiență ca prin magie, pot cel puțin, punându-mi brațele în cruce, să presimt adesea ce înseamnă să fii una cu toate.
Anselm Grun în Invitație la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.