Pamieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
și-n tot itinerarul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde și-au lăsat și ostrogoții
Zig-zag-uri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
Acolo-un domn bătrân și calm
Chimist, cercetător cu sprayuri
Îi storcea ziua de uleiuri
Și făcea bombe cu napalm
În umbra lor ades vin fete
În primăvara vieții coapte
Cu ochi de jar și păr de noapte
Ca în reclamele helvete
Adâncă pavăză ori scut
Și bun liman pentru corăbii
Din larg se văd ca niște săbii
Pe care zeii le ascut
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.