Ironie

Aud primăvara printre ramurile negre amorţite
O poţi urmări doar în acest ceas, trecând printre
casele singure cu propriile gânduri.
Este ceasul ferestrelor închise, dar
această tristeţe a întoarcerilor mi-a răpit somnul.
Un văl de verdeaţă va zvâcni mâine dimineaţă din aceşti
arbori, ce puţin mai înainte când se aşternuse
noaptea, erau uscaţi.
Dumnezeu nu-şi dă răgaz.
Şi doar în acest ceas îi este dat, vreunui rar visător,
martiriul de a-i urmări opera.
În această noapte, deşi este aprilie, ninge peste oraş.
Nici o violenţă nu o depăşeşte pe cea cu înfăţişări
liniştite şi reci.

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!