Poem BAROC TREI

Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea ca o parặ
Lirismul bezmetic ţine loc de breloc
Şi-nghesuita-n rama acelui gînd de fiarặ,
Aud cum nesfîrşirea îmi zice "N-am, bre, loc!"

Dar fặ-ţi un loc în locu-i, un templu mai hidos
Decît o tuşặ finặ de pensulặ pe-o faţặ,
Care s-a smuls din rama perfidului colos
Ca umbra ce-nfloreşte abia spre dimineaţặ.

Īn timp chiar şi gîndirea e verde sau amarặ,
Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ
Cu aripi de zặpadặ şi scrîşnet de vioarặ
Īn care-şi pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ

Iar muza, coloratặ, fardatặ chiar strident,
L-a violat pe zeul oceanelor şi-ndatặ
Acesta şi-a ras barba şi i-a zids decadent:
Tu eşti ceva în jurul unui bujor de fatặ.

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Votează! | Copiază!