Ondină
închide ochii
nu lăsa să intre nici un străin
sau voci necunoscute
în magicul contur
iar dacă-am spus
că-mi duc prin răzvrătirile tăcute
o brumă înnodată peste trup
de maci uciși
pe mine să mă ierți
iar sărbătoarea s-o oprești
să nu mă cerți
când în legende și povești
atâtea margini am atins
atâtea căi și-n apa lină
atâția sori am necuprins
și te-am cuprins
mirifică ondină
mă vei iubi?
o dimineață vulnerabilă-n fereastră
privea la noi
lumina alb-albastră ne despica
să știi
că rătăcit în volburi de eter
nu m-am înstrăinat de tot
doar efemer și de iubire jinduind
am ancorat în port
sunt galion al vârstelor târzii
și care cumpănește când coboară
pe răsuflarea albiei pustii
nisipul
dacă vei veni
sau steaua care te-nfășoară
mirifică ondină
mă vei iubi?
poezie de Florin I. Cernat din revista "Dominus" (martie 2005)
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florin I. Cernat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre vârstă
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărbători
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Andromeda [din public] a spus pe 17 decembrie 2009: |
| Un poet cu imaginație creatoare... o poezie vibrantă. |