Vă place, știu!
am aruncat o zdreanță
de pe mine
și-am îmbrăcat strada
pe trupu-mi gol
am luat un colț în picior
și-o bordură-n cap
da, am lăsat să se vadă
rotunjimi
de șaptesprezece ani
eu sunt, da
în ochiul străzii
și nu-mi pasă de voi
este crezul meu
și-un cercel ce-l pun
acum între buze
și cred că vă place
sigur
cei șaptezprezece ani
ai mei
de ce a trebuit să fac asta
știți voi?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Votează! | Copiază!
1 Morticia [din public] a spus pe 20 septembrie 2009: |
| Unde sunt semnele de punctuație? Mai sus e doar o înșiruire de cuvinte, fără logică. |
2 Viorel Muha [autorul] a spus pe 21 septembrie 2009: |
| Da, Morticia ai perfectă dreptate! Însă nu toată lumea are logica necesară să citească o poezie. De aceea am scris pentru cei fără logică, inclusiv am scris pentru mine. Semnele de punctuație au "fugit"! Eu... mental le-am pus acolo! Mulțumesc că încerci să comentezi tot ce am scris! Ai tu o simpatie pentru mine! Te rog să nu-ți schimbi numele prea des, ca să pot să te urmăresc! Cu simpatie Viorel |
3 cristina turcia [din public] a spus pe 24 noiembrie 2009: |
| frumos maladet |
4 Satyricom [din public] a spus pe 25 noiembrie 2009: |
| Semnele de punctuație eludează tăcerea, iar tăcerea face și ea parte din poezie, nu-i așa?Cititorul e pe tușă, însă vrea să a arbitreze:e problema lui, să se descurce.Oricum, poate, oricând, întrerupe meciul; finalul aparține, totuși, autorului! |