Aprilie cel negru
Când am simțit că nu mă mai vrei
sm ars în mine
și nu mai puteam respira
căci aerul care erai tu
se consumase.
Acum e o toamnă blândă
și văd în ea amintirea iubirii.
Privindu-te mă imbolnăvesc de dorință
Fug, dar gândul rămâne să te îmbrățișeze
mereu și mereu
cu o speranță deșartă
uimită însă
ca aerul e atât de rece in juru-ți
încât simpt fiorii iernii
ce va să vină.
poezie de Evelina Dobre (septembrie 2007)
Adăugat de Evelina Dobre
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Evelina Dobre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.