| Agamemnon [din public] a spus pe 9 aprilie 2017: |
Superb.
Ce frumos e
când un geniu
recunoaște meritele
altui geniu.
Așa e la ruși.
La români
e altfel.
Tot felul de neaveniți,
ratați și frustrați
pripășiți pe saituri de cultură
îi dau lecții lui Eminescu... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 11 aprilie 2017: |
Superb, dar discutabil. Comparatia operei lui Puskin cu un lexicon e neizbutita. Dictionarul e cuprinzator, dar ramane doar o lista de cuvinte. Transpunerea in text a resurselor semantice (in poezie e valorificat din plin si potentialul fonetic) ale cuvintelor depaseste cu mult somnolenta academica a unui lexicon. Limbajul poetic lui Puskin nu este o juxtapunere de cuvinte, ci un numar de magie savarsit cu mijloacele limbii ruse: cuvintele prind viata, creeaza o lume (uneori mai autentica si mai semnificativa decat realitatea obiectiva). Lexiconul seamana mai degraba cu un "numar" de taxidermie, cu o mortificare (inventariere seaca) a cuvintelor. Dictionarul e un muzeu al cuvintelor, textul unui autor precum Puskin e insasi Viata a cuvintelor.
Contrazicandu-l pe Gogol, nu pretind ca autorul "Sufletelor moarte" e un autor lipsit de valoare. Gogol imi place mai mult decat Puskin, iar Puskin, e incontestabil, un poet genial (mai inzestrat - in sensul unei abilitati versificatorii superioare- decat Eminescu). Faptul ca imi permit sa contest o idee a lui Gogol, nu trebuie trasferat asupra intregii opere a marelui prozator rus sau, pacatele mele, ca daca (prin absurd) am dreptate, sunt mai "dastept" decat el. Nuvela "Portretul", de pilda, realmente ma entuziasmeaza chiar si la a zecea lectura. Literatura nu e o arta a argumentarii. Ca atare, putem intalni scriitori geniali care n-au intotdeauna dreptate. Profetiile pravoslavnice ale lui Dostoievski n-au fost confirmate de cursul (adesea dezamagitor) istoriei. Insa Dostoievski, ramane unul dintre cei mai mari (dupa mine e chiar Everestul) scriitori ai lumii. |
| Yorick [din public] a spus pe 11 aprilie 2017: |
Superb, totuși!
Un limbaj de lemn desăvârșit. Plin de esență-substanță, ca scândura de Sotcali-Cornu.
Tras la temă după cum vrea mușchii semantici ai exegeței sale, filosoful. Ce contește
ce spun autorizații? Ce contește ce scriu monștrii sacri ai literaturii universale? Vax!
Domnul ploieștean are șablonul pregătit pentru nu se știe cine și când.
Dacă în loc de Pușkin și Gogol ar fi fost, de exemplu, Villon și Zidane, vă asigur că
demersul critic al eruditului ar fi fost cam acesta: Limbajul poetic al lui xxxxxx Villon
nu este o juxtapunere de cuvinte, ci un număr de magie săvârșit cu mijloacele limbii
xxxx lui Zinédine Zidane (filosof magrebian, naturalizat spaniol); Contrazicându-l pe
xxxxx Zidane, nu pretind că autorul xxxxx xxxxx Le lais-ului e un autor lipsit de
valoare. Sau: în poezie e valorificat din plin și potențialul fonetic; în xxxxx
piscicultură e valorificat, din plin, și potențialul xxxxxxx acustic. Desigur.
Altă perlă-șablon (trifazic): Gogol îmi place mai mult decât Pușkin, iar Pușkin,
e incontestabil, un poet genial (mai înzestrat - în sensul unei abilități versificatorii
superioare- decât Eminescu). Recte, tradus pentru noi ăștia din subsoluri, ar suna
cam așa: Sparanghelul îmi place mai mult decât ciolanul, iar ciolanul e mai consistent
(proteic, în sensul aportului la masa mușchiuloasă) decât, bunioară, brânza. Desigur.
Un ghiveci predictibil, mortificabil? și monstruos de... auctorial! Dar și taxidermic, că
nu se știe când îl mai scoatem la înaintare! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 11 aprilie 2017: |
| Eu sablonoard? Peste poate! Sa va dau un exemplu de "sablon" real (nu plasmuit de ironia dvs contorsionsta) folosit de critici cand elogiaza un geniu autohton: "Când se pronunță numele lui Eminescu, te gândești imediat la poetul național român. Și într-adevăr, niciunul din poeții noștri nu e mai mare și nu poate fi numit cu mai multă dreptate național. Eminescu este un fenomen excepțional, poate unic, al spiritului românesc: el e românul în dezvoltarea sa finită, așa cum va apare poate peste două sute de ani." Parca ar fi un fragment plagiat (cu modificari nesemnificative de ordin semantic) din monografia inchinata de marele George mai-marelui Mihai. Uriasul (si coplesitorul) talent al lui Gogol sta in arta lui litera, nu in tarnosirile exegetice. Cand sade pe malul criticii literare, pasarea maiastra gogoliana seamana cu albatrosul descris de Baudelaire. Da svidania! |
| Yorick [din public] a spus pe 12 aprilie 2017: |
Neconvingător, anyway!
Și unde ați văzut dumneavoastră descriere în Albatrosul lui Baudelaire?
Unul din poemele etalon ale simbolisticii franceze (și universale),
senzorialul dumneavoastră vizual-olfactiv l-a perceput ca pe o pagină
alb-negru din Atlasul ornitologic pentru cei mici?
Au reservoir! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 12 aprilie 2017: |
| Chiar in poezia omonima. Cand e in vazduhul creatiei albatrosul-poet e maiestuos si admirabil, cand coboara printre marinarii (microbisti, critricisti, analisti) prozei cotidiene aripile-i imense il imipiedica sa mearga. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 12 aprilie 2017: |
| In poezia simbolista se practica adesea descrierea ca mod de expunere. E drept ca nu-i totuna cu "descriptia" din stiintele naturii, cum sugereaza "malitios" un comentator cu nume simbolic. Malitiozitatea dumisale se explica prin identificarea (simbolica) cu buchetul de flori artificiale pe care ni-l ofera (cu spleen cu tot) atat de putin amabilul Charles. Cine a inhalat fara masca pe figura parfumul rautatii din "Les fleurs du mal" nu poate fi decat malitios. |
| Yorick [din public] a spus pe 20 aprilie 2017: |
Da, aveți dreptate. Sunt malițios precum cei din Mali(ția), dar franc precum francezii din Guyana Olandeză și liber precum americanii din Liberia, după cum recunoaște și tanti Angela din Los Angeles.
Unii spun că sunt mai bvulgar decât Dimitrobv și mai maghiar ca măgarul lui Buridan.
Aveți dreptate și în privința monștrilor ruși, a poeziei simboliste și a Everestului.
Și nici nu sunteți dulgher sau șablonard. (Decât un pic-pic-pic, dar nederanjant).
IXC-ul |
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.