In ochiul apei ma privesc,
am parul negru si gandesc
ca sunt sublimul pamantesc
din lut regesc.
Ma sorb din ochi si-n mine ard
dorinti ce-apoi timid dispar
pe luciul apei rastignit,
sunt pironit.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre negru sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Contact | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri
Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziție de autorii lor sau de reprezentanți ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulație pentru a promova creații și artiști. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.
Nu este introdusă data nașterii pentru Mara Bartis. [