Poem nedeslușit
Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
Că nu înțelege poemul meu.
Încerc să-i ignor
Când mă critică și-mi spun
Că versul nu-I de mine.
Cu greu mă abțin să nu zbier
Și să nu plâng.
Dar ei nu știu că versul e viața mea;
Și nici nu vor ști, nu le vor păsa...
Aud adesea: "Tu poți mai mult!".
Ce vor să zică?
Și renunț, mult prea istovită, să le explic
Că versul nu-I al meu,
Și nici al minții mele.
Dar ce-aș putea să spun?
"Critică-mi creatorul!"
Sau "Critică-mi sufletul!"?
Ei nu-nțeleg,
Lor nu le pasă.
Și ce păcat...
Căci sunt mult prea orbi
Și mult prea surzi
Să înțeleagă poezia mea frumoasă.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Francesca Buta. [Vezi poezii despre poezie, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.