Din nou gândurile mi-au fost întrerupte, iar de data aceasta între mine și orașul imaginar s-a stabilit o perdea albă, a cugetării. Doar o adiere caldă, stranie, înfricoșător de liniștitoare, îmi mai cutremura somnul. Timpul era stins, iar logica firii mele și legile realității erau suspendate. Poate de aceea încă mai credeam că visez. Dar defapt nu era așa. Nu era iluzie; era doar viitor... viitor și speranță.
Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.