Speranța
Ești pretul unei fericiri fără egal,
Furtuna mea sau liniștea din valuri,
O zare așteptând pe lângă mal
Să ne preschimbe clipa-n idealuri.
Speranța moare ultima se știe
Și încă eu mai sper ca liniștea să vină
Iară de nu, eu plec, ca viața ta să fie
Așa cum tu dorești, o rază de lumină.
In mine merii incă sunt în floare
Și primăveri se-ntorc de prin trecut,
La umbra lor cuprinsă de uitare
Te-aștept de-o veșnicie și-un minut.
Și încă te aștept acolo sus în ceruri
Să îndreptăm ce-aicea n-am putut,
Sau poate nu am vrut destul de mult.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (31 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florentina Crăciun Fabyola. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.