Balada ultimului drum

Cocoșii stau sa cânte agale-n dimineață
Când singur-cuc mă trec din astă viață

Căci nimeni nu-i, la creștet să-mi vegheze,
Nici lumânare n-am, puțin să-mi lumineze

Cărarea care duce de-a pururi către Domnul…
Mi-e teamă, doar, să nu mă prindă somnul

Și-n somn să mă îndrept spre veșnicie…
Halal mi-ar fi de-așa călătorie!

Că-ntâia oară e când plec de-acas㠖
Călătoria asta vreau s-o am frumoasă.

Mă simt ușor și parcă nu mi-e frică…
Curând o să mă-nalț în zbor de rândunică

Să-mi pară rău că plec?! Ei, na, aiurea!
Sunt liniștit precum sub nea pădurea

De ce să-mi pară rău? Vin vremi scrântite!
Și-apoi, mi-s oasele așa de ostenite

De parcă un călău, cu plumb mi le-a umplut…
O, de-aș scăpa odată de chin și de durut!

Noroc nici cât o muscă măcar nu am avut
Cât umbră am făcut acestui glob de lut.
În cea viață-n care plec de-acum, sper
Că bine am să trăiesc – ca un boier.

M-oi lăfăi, gândesc, în bunătăți cu carul –
Căci mare-i mila Domnului și darul.

N-oi mai robi din zori pân’ la chindie
Poveri și biruri dincolo n-or să fie.

…O ghiară-n piept s-a apucat de ros…
Dar dacă nu mă duc în sus – ci-n jos?!

O, Doamne, iartă-i robului Tău izmenirea
Dar numai rob să fiu îmi e menirea?

Hai, Preaînalte, fă-Te-un pic niznai
Și lasă-mi slobod drumul către Rai

Și sfântului Tău Petru dă-i de știre
C-ai slobozit un suflet di pieire

Căci pentru Tine un suflet, bunăoară,
E ca la bogătan o para chioară

Și pentru Tine, un suflet mântuit
E ca un pește în mare azvârlit.

Ci iartă-mi rogu-Te, atâta îndrăzneală
Dar simt cum trupul începe să mă doară

Și-o nerăbdare surdă mă furnică
Căci geamul s-a albit a ziulică

Se-aud sudalme în dimineața calm㠖
Aud cum gândul lumii e-o sudalmă

Și-aud averi mârșave cum se clădesc buluc…
Ce bine e, Preasfinte, la Tine că mă duc!

Dar, iată, că s-a așternut de-acum cărarea…
E atât de dreaptă, că m-a prins mirarea!

Și albastră precum ochii de copil –
De atâta măreție mă închin umil.

Pășesc ușor, parcă-s din fum țesut…
Adio, dar, bătrâne glob de lut!

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

1
Elena Mihalcut [din public] a spus pe 10 mai 2016:
Adio, dar MAESTRE, drum bun! Acum, cind sunt sigura ca ati urcat, si nu ati coborit, ma rog la Domnul sa va deschida zarile si sa va primeasca in Imparatia Lui. Ne-ati lasat atitea versuri frumoase!!!! Multumim. Respect si omagiu pios omului si poetului Boris Ioachim. Dumnezeu sa va ierte!

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

♥ Cum pot ajuta?

Discuții similare în Forum

[Lecturi] O carte inedită în literatura română by Vedetot Ion 14 March 2024, 13:31:44
[Administrare] Incompetență, sau complicitate? by Vedetot Ion 05 February 2024, 11:27:56
[Administrare] Răspuns: Considerații by Atena Dumbravă 01 November 2023, 04:41:26
[Diverse] Răspuns: Literatura română încotro? by Vedetot Ion 28 October 2023, 06:01:22
[Administrare] Răspuns: Considerații by Veta M.Arin 16 October 2023, 15:43:38
Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook