Aduceri aminte
Când glasul zilei pentru noi toți se trece
Si amuțeste orasul vorbitor,
În umbre albastre-n pace rece
Adoarme ostenitul muncitor,
Atunci încep în pașnica tacere
A mea chinuitoare priveghere,
Căci noaptea arde-n mine vie
Mustrarea cugetului meu;
Îmi fierbe mintea mea cea slabă și învie
Un roi de gânduri negru, greu...
Aducerea aminte-mi desfașoară
Tot zapisul urâtei vieții mele,
Citindu-l cu necaz și pocăințe grele,
Eu tremur blestemând viața mea amară
Si plâng amar ș-amar mă jeluiesc,
Dar zapisul cel jalnic tot nu-l mai nimicesc.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre urâțenie
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre pocăință
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.