Facă-se voia ta, Doamne!
Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-și bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele și nopțile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăvește de tine, stea polară,
îmi spală creierul
și uit că rănile sunt superficiale, infime,
față de calmul divin din constelații...
am putința de a închide plăgi
pentru a echilibra balanța Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?
Facă-se voia ta, Doamne!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre superficialitate
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre frică
- poezii despre creier
- poezii despre constelații
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.