Îmi plăceau atât de mult câmpul, florile și păsările! Preferam să stau singură pe iarba presărată cu flori; în clipele acelea, gândurile mele erau foarte adânci. Ascultam zgomotele îndepărtate... murmurul vântului și chiar cântecul șters al cosașilor... îmi trezeau în suflet dulci melancolii... Pământul mi se părea un loc de exil și visam Cerul...
Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de Margareta

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.