Doamne, ce minunăție. Abia ieșită din ușa cabanei munții m-au îmbrățișat. Un uriaș amfiteatru de turnuri verticali m-au prins în hora lor. Da, aceștia sunt m...
Doamne, ce minunăție. Abia ieșită din ușa cabanei munții m-au îmbrățișat. Un uriaș amfiteatru de turnuri verticali m-au prins în hora lor. Da, aceștia sunt munți adevărați cu pereți prăvăliți peste brâne suspendate, cu streșini aninate de creste, cu jnepeni albaștri care se cațără pe pereții argintii, cu piscuri străpungând cerul de un smarald strălucitor. Iar acolo, unde soarele și-a înălțat creștetul de după Padina Crucii, el a revărsat aur topit peste pădurea de pini, peste stânci de crital, peste meterezele cetății unde trona Omul - domnitorul incontestabil al acestor tărâmuri. Dincolo, iluminat de răsărit, mi s-a recomandat preaplecatul spătar al curții domnești, Bucșoiul.
Aurel Neron în Volumul "Muntele și iubirea", Capitolul al doilea.
Adăugat de Neron Aurel

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.