Încercare

Deodată, enigmatică, în luna plină,
metamorfoza se agaţă de-amurgire,
portocalie, de dincolo de colină,
Din rar în des, o simt în prelungire.
Şi noaptea cade în memento mori,
Un carpe diem mă străbate, dramaturg,
Din soarele ce-i strecurat cu norii,
Ud margaretele la geamul rece, murg.
În infinitul meu cel verde şi bizar,
Printre cuvinte şi priviri, tresar.
În toate, Dumnezeu veghează din amnar,
Cu focul din iubirea milenară.
Rămân cu El, aşa îmi este vară.

poezie de Iulia Dragomir (7 mai 2024)
Adăugat de Iulia Dragomir
Votează! | Copiază!