Moarte, ești nenorocită
Printre ziduri dărâmate
de cutremurul sălbatic,
Zi de zi te caut, moarte,
biciuit de-un vânt tomnatic.
Când ai zguduit pământul
casa mi-ai făcut-o scrum.
Prin moloz caut mormântul,
în viață nu vreau să rămân.
Mi-ai luat părinții, frații.
Am rămas singur pe drum.
Cu ei ai luat și pe alții.
Ia-mă și pe mine-acum!
La ce bun să mai trăiesc?
Mi-ai luat fata iubită.
Pe cine să mai iubesc?
Moarte, ești nenorocită
De nu mă iei, gâtul îți sucesc.
Și-n cumplita disperare,
în lavă te pârjolesc.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.