Smerilă şi Bombănilă

Smerilă şi Bombănilă erau fraţi gemeni,
Smerilă stătea smerit ca un ghiocel;
Bombănilă nu facea nimic, dar bombănea mereu,
Unii ar fi spus că era un tip cam ciudăţel.

Smerilă era fericit, prieten cu toată lumea,
Bombănilă era, cum bănuiţi, invidios foarte;
În timp ce Smerilă călca fericit pe căile Domnului,
Bombănilă era o sursă de imoralitate.

Pe Smerilă nu l-a văzut nimeni încruntat,
Nici pe Bombănilă schiţând un surâs, oricât de mic;
Smerilă-şi făcea prieteni fiind el însuşi,
Iar Bombănilă prin uneltiri şi şiretlic.

Aşa că, Bombănilă, poartă-te ca frate-tu, Smerilă,
Iar tu, Smerilă, te rog, nu te-apuca de bombănit,
Căci dacă bombăni o s-ajungi ca frate-tu, Bombănilă,
Bombănilă, te rog, fii şi tu uneori cât de cât smerit.

poezie de Eldred Herbert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!