Nebună inimă hai-hui
Al tuturor și-al nimănui...
Nebună inimă hai-hui,
Cum de poți încă să te dai
Când tu pe tine nu te ai?
Când golul ține totu'-nchis
În bezna propriului abis,
Iar gândul fuge înapoi
Spre tot ce a apus în noi?
Ce viitor și ce prezent,
Când tu mă faci să fiu absent,
Târându-mă prin ne'mpliniri
Trecut ce bântuie-n trăiri.
Minciuna nu e un răspuns,
Când dragostea ți-e neajuns.
Mai bine-ai sta în banca ta,
Până ce rana ar seca.
E disperarea mare, știu...
Trăiesc cu tine-acest pustiu
Și e cumplit. Dar e mai rău,
Să nu te-mpaci cu hăul tău.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.