Atunci, acolo
Sărac de speranțe când trec
uimit prin lumea cu fețe uimite,
când fruntea grea o aplec
peste pădurile desfrunzite,
când, în flăcări, danțând mă-nconjor
suferințele ca de torțe o horă,
atunci îmi aduce un dor
aminte de tine, Pandoră.
E un frig tropical în amurg,
mă strânge, în cercu-i polar, aurora...
Un semn! Și te voi ajunge în ceruri,
Primăvară, Pandora.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.