Dezgust

- Sonet -
A viciului faţă cumplită mă chinuieşte!
Să fug de-a lui vedere nu aflu o scăpare,
Căci urcă-n jurul nostru ca o turbată mare,
Ce urlă să ne-nghită în valuri, diavoleşte.
Indiferenţa rece, cu-a sa neruşinare,
L-acceptă şi adesea cu dragoste-l primeşte;
Nici pentru crimă, jude cinstit nu se găseşte:
Complicii-s mulţi - iar alţii-o privesc cu nepăsare.
De ce n-am fost născută în simpl-antichitate,
Torcându-mi lâna-n pacea porticelor curate
Şi frumuseţea-mi toată s-o-nchid în gineceu!
Acolo calmă, pură cu fapta şi cu gândul,
Nu cunoşteam ce-i răul, decât îndepărtându-l;
Şi nevăzându-i chipul, îl detestam mereu.
Paris

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (1886)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!