Mângâiere
Când eu voi fi în țara de departe,
Vă voi vorbi de dincolo de moarte;
Prin versul scris pe care-l veți citi,
E ca și când și eu aș fi aci,
Cu gândurile mele de altădată,
În care am pus o inimă curată,
Ce-a ars cu torța ei mistuitoare,
În timpul ce s-a scurs, spre neuitare.
În somn de veci voi deveni țărână,
Dar numele pe-o carte-o să rămână,
Conștiință-a vremii scumpă și curată,
O mângâiere ce-am trăit odată!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.