De drag și dor
Iubitul meu cu ochii de cicoare,
Am fost la locu-n care ne-am iubit
Și firul ierbii iar mi-a spus că-l doare
Și fără noi se simte ne-mplinit.
Îl pârjolește goana după stele
Și visurile-n care alergam...
Îl îmboldesc cununi de floricele...
Doar eu mai stau pe-al vremurilor ram.
Mă doare iar sărutul de pe pleoape
Și-a amorțit, străin, în gândul meu.
Nici nu mai vin, din ochii-ți să se-adape
Speranțele. Mi-e somnul tot mai greu.
Am adormit și eu la o răscruce
De sentimente. Ce s-o fi-ntâmplat?!
Și drumul vieții mele, unde duce?!
De dor și drag, eu am îngenunchiat.
Mai bine împletește-mi din lumină
Un voal. Și pune-l peste chipul meu!
Și sapă-mi iar, te rog, la rădăcină!
Cu lacrima mă voi uda mereu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.