Era o zi de iarnă
Cădeau de ieri și păsări și zăpadă,
Tapiserii din sufletul frumos
Și totul ne părea misterios,
Când fulgi de nea zburau din cer grămadă.
Părea un vis desprins dintr-o baladă,
Un peisaj atât de grandios,
Când noi ne-nstrăinați, cu gest pios,
Ne ajutam, vreunul să nu cadă.
Și ne-am simțit copii, ca altădată,
Întorcându-ne cu anii, înapoi
Și-n ziua aceea atât de minunată,
Copilăria s-a întors la noi.
A fost ca-ntr-o poveste adevărată,
Pe care am trăit-o amândoi.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.