Sunt departe
Sunt departe de pământul
Care cândva m-a născut,
De iubirea mea ce doare,
Legătura de-un trecut,
De o casă părintească,
Străjuită de-o fântână,
Unde mă așteaptă-n prag
Mama mea, de-acum bătrână.
Ape și păduri și câmpuri,
Munți acoperiți de brazi,
Încrustate-n al meu suflet,
De pe vremuri până azi.
Ulița copilăriei,
Nestematele-amintiri
Au rămas neîntinate,
Stând ascunse în priviri.
Deși-a timpului mașină
Măcinând destine noi,
Pune gândului uitarea
Vremurilor dinapoi.
Dă-mi răbdare, Doamne Sfinte,
Cu îndurare nu mă lasă,
Până când va veni vremea
Să mă pot întoarce-acasă.
Și-ți mărturisesc, Părinte,
De ce cumva, mă simt bine,
Fiindcă gândurile toate
Adunate sunt în mine.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.