Oreste
La poarta uitări se-adună regrete
venind dintr-o antică plajă
pe cântec vrăjit de erinii ascete
ce vor să mă prindă în mreajă.
Aud, deîndată, o primă soprană,
cu triluri prelungi mă despică,
iar vocea ei suplă de fată orfană,
pe margini de nori mă ridică.
O alta mai gravă, de primă altistă,
se-avântă pe note rebele,
cu glasu-i divin, de văduvă tristă,
mă urcă la cer, printre stele.
Virgine erinii în larg mi-se arată,
în noaptea toridă de vară
ajunse pe țărm, se opresc deodată,
c-un cântec vrăjit mă omoară.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văduvie
- poezii despre voce
- poezii despre virginitate
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre plajă
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.