Virtuozul frustrat

Într-un colţ al câmpurilor din Crombie,
un măgar devine din ce în ce mai bezmetic.
I-ascult hi-ho-urile şi hi-ha-urile,
modulaţiile vocii şi-mi imaginez
sunetul rotund şi bogat
pe care vrea să-l propulseze-n spaţiu,
în planeta aurie de sunete orbitând
printre minunile acestei lumi.

Nu-i de mirare c-atunci când aude ce iese
din trombonul tusei convulsive
ochii lui se umplu de lacrimi
şi cutia capului i se apleacă
să prindă-ntre buze frunzele mărăcinilor – acceptând
că asta-i tot ce merită.

* Este cunoscut faptul că măgarii au voci puternice, comunică între ei în caz de primejdie şi răspund la anumite sunete muzicale, cum ar fi cele scoase de viori.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!