Natura
Natura o carte uriașă
Pictată de Creator cu gândul,
Și templu e, cu vii statui
Ce-i reprezintă felurite chipuri...
Tu ești al Domnului copil,
Cu suflet pur, și inima fierbinte,
Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
Și prin iubire-mi dă hrană, viață, nemurire...
În ochii tăi albaștri ca seninul
Zăresc Divinitatea care ne conferă
Doar prin iubire propria-i natură...
Și doar așa... descopăr ce e adânc în fire.
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Votează! | Copiază!
| Adina M. Neghirla [din public] a spus pe 12 noiembrie 2022: |
Superba ideea:"Nihil sine deo"-nimic fara Dumnezeu este maxima dupa care autoarea se ghideaza in viata, iar acest fapt se reflecta si in aceasta poezie delicata despre iubirea divina, reflectata in tot si in toate:in Natura-Templu, unde noi suntem"statui-vii", insufletite de lumina divina(suflet pur, copil al lui dumnezeu )prin iubire pura.(inima fierbinte).
In mod poetic, comparatia"ochii tai albastri ca seninul",, rivela oglinda, imaginea divinitatii", prin care autoarea, intr-o pendulare continua, ideatica intre Pamant si Cer, subliniaza doua principii Universale, acelea de a fi totul conectat, in stransa legatura in Natura, avand o inalta vibratie:iubirea divina! Felicitari autoarei!🌷 |
Nu este introdusă data nașterii pentru Floarea Carbune. [